Prezentare comuna

Categorie: Comuna Bucu Publicat: Sâmbătă, 01 Ianuarie 2011

Istorie

Localitatea Bucu are un trecut atestat cu aproape 5 secole în urmă, dar urmele arheologice arată existenţa unei aşezări încă din perioada veche. Astfel descoperirile arheologice au pus în evidenţă existenţa unor aşezări de tip hallstattian (sec. X-VIII î. Chr.), getic (Latene, sec. IV-III î.Chr.), apoi străromânească de la începuturile Evului Mediu (sfârşitul sec. XVI). Întâia sa menţiune apare într-un hrisov al voievodului Mihnea al III-lea Turcitul, la 20 martie 1580, când i se întărea vornicului Dragomir Bucul cu tot hotarul.

Satul a apărut în acest an ca un sat de colonişti liberi, proveniţi din moşnenii eliberaţi din robia tătarilor şi folosiţi ca mâna de lucru pe moşia, proaspăt desţelenită a lui Dragomir, fost Biv-vel vornic.

Numele aşezării şi al moşiei era dat după un strămoş cu acest nume sau probabil provine de la cuvântul vechi ce definea pleava rămasă după vânturarea seminţelor de cânepă. După alţi istorici , adevărata atestare documentară este considerată un hrisov emis de domnitorul Petru Cercel în 1583, prin care dă un loc de "ohabă" gelepului Necula în satul Bucu Vechiu. Documentul este citat de Nicolae Iorga şi face referiri şi la alte localităţi din acelaşi areal.

Moşie cu aşezare de moşneni, Bucu cuprindea două părţi, aşa cum arăta hrisoavele din jurul anului 1600, anume Bucul de Sus şi Bucul de Jos, după cum erau aşezate faţă de râu. Dintre moşnenii amintiţi în hrisoave ca stăpânind acolo în vremea lui Mihai Viteazul, cel mai de seamă era un Vladul în legătură cu care o parte a moşiei era chiar amintită cu numele de Bucul lui Vladul. La anii 1619 - 1629, hrisoavele amintesc un alt moşnean stăpânitor în Bucu, anume Nedelco, moştenitor al ocinei neamului lui Vladul. Până la 1650 , cel mai de seamă stăpânitor în părţile Bucului e amintit Oprea ot Bucu, căpitan, apoi agă al Ţării Româneşti în vremea voievodului Matei Basarab. De la sfârşitul sec. al XVIII-lea şi până la 1863, moşia Bucu zisă Mătăseşti de la creşterea intensă a viermilor de mătase, s-a aflat în proprietatea mănăstirii Cotroceni. Pe la anul 1900 cei mai de seamă proprietari de la Bucu şi la Sărăţenii de Jos erau Niţă Grigore Orzea, Elena Cachi şi urmaşii colonelului Grigore Dimitrescu. Bucu devine comună după organizarea din anul 1863. În anul 1882, comuna Bucu era mult mai întinsă şi cuprindea: Bucu, Căşeria, Stăncuţa , Capul Moşiei şi Sărăţenii de Jos. În anul 1905, aparţine de plasa Ţăndărei şi cuprinde satele: Bucu, Sărăţenii de Jos şi Gheorghe Lazăr pentru ca în perioada interbelică comuna să aibă doar satul omonim.

În anul 1983 s-a consemnat împlinirea a 400 de ani de atestare documentară.

Spiritualitate

Biserica, având hramul Sfântul Ierarh Nicolae, se află în partea de est a aşezării, în stânga drumului rutier spre Ţăndărei şi Constanţa. Întâiul lăcaş de zid a fost ctitorit la anul 1820, dar ruinându-se, a fost ridicat lăcaşul păstrat până astăzi. Rectitorită la anii 1886-1892 de comunitate, îndeosebi prin strădaniile familiilor de proprietari şi arendaşi funciari Orzea şi Nancu, biserica a fost reparată la anii 1955, 1973 şi 1981-1984, după cum arată pisania. Având un plan trilobat, lăcaşul dispune de tindă, mai scundă şi mai îngustă decât restul construcţiei propriu-zise. O singură turlă, de tablă şi octogonală ca plan, încununează biserică. Exteriorul e zugrăvit în alb-crem -marginea de jos fiind vişinie- şi se remarcă îndeosebi elementele decorative ale colţurilor, imitând coloane semiîngropate. În interior, deasupra intrării, pisania pictată la anul 1984 glăsuieşte:

Această sfântă biserică cu hramul Sf.Ierarh Nicolae s-a zidit în anul 1886 - 1892, de către obştea comunei Bucu, cu contribuţia deosebită a familiei Orzea şi Nancu. În anul 1955 biserica a fost reparată şi în anul 1973 electrificată cu stăruinţa preotului Popa Ion. În timpul P.F.P. Patriarh Iustin Moisescu, prin stăruinţa deosebită a P.C. paroh Chiriţă Dan, cu fonduri colectate de la enoriaşi şi cu sprijinul Consiliului Parohial, în anii 1981 - 1984, s-a restaurat această biserică, s-a îndreptat turla, s-a reparat acoperişul şi s-a tencuit interiorul şi exteriorul, terminându-se totodată şi lucrările de pictură din nou, executate de pictorul Rondelli Marian şi din partea parohiei ca ajutor, Grădinaru Ana şi Corjenco Mihai.

Dincolo de strada bisericii, chiar lângă şosea, din vechiul cimitir11 al Bucului se mai păstrează monumente funerare de piatră, datând unele dintre ele chiar dinaintea mijlocului secolului XIX, respectiv de la anii 1836 şi 1840. În cimitirul nou al aşezării, aflat în partea de nord-vest a satului, un monument al eroilor nu mai păstrează vreo inscripţie comemorativă şi nu pomeneşte vreun nume de erou, deşi fii ai comunităţii au căzut în cele două războaie mondiale. Monumentele familiei proprietarului Niţă Gr.Orzea (1851-1917), realizate din marmură în urmă cu un secol, se află de asemenea acolo.

Comuna se află în centrul Câmpiei Bărăganului, în imediata apropiere a municipiului Slobozia, de-a lungul râului Ialomiţa, pe malul stâng al acestuia. Localităţi învecinate: Slobozia, Gheorghe Lazăr, Ograda, Mărculeşti, Gimbăşani, Valea Ciorii. Suprafaţa: 4300 ha. (cca. 200 ha intravilan). Nr. gospodării/locuinţe: cca. 1000.

Economie

Economia are un caracter agrar.

SITUAŢIA FONDULUI FUNCIAR - Ha. -

În afară de agircultură (cultura plantelor, avicultură, zootehnie), avem şi activităţi industriale ca: prelucrarea lemnului, confecţii metalice, confecţii textile, transport auto, producţie dulciuri. Iată câteva din societăţile comerciale cu caracter industrial.

Evenimente locale

Zilele comunei, organizate în luna iunie (ultimul week-end al lunii) a fiecărui an.

Personalitati locale

Laura Văceanu (n. 15.02.1948), poetă

Ion Marin (n. 12.03.1955) - publicist, prozator

 
Accesări: 5009